Ne construim o lume a noastră, o desenăm în culorile preferate şi apoi cu o gumă ştergem imperfecţiunile şi tindem să o facem perfectă. Mergem pe poteci necălcate de vreme, căutam absolutul şi nemurirea, când tot ce ar trebui să căutam ar fi fericirea. Ne ascundem după cuvinte pompoase şi după fraze pe care nu le putem înţelege ca să ne creăm un zid. Alergăm printre necunoscuţi în fiecare zi şi în final ajungem unul dintre cei necunoscuţi. În fiecare zi luăm decizii: unele bune , altele proaste. Păşim prostesc pe o potecă necunoscută şi nepavată şi căutăm ce caută şi ceilalţi. Alţii au început să gândească pentru noi sau cel puţin aşa îi lăsăm noi să creadă. Fericirea dispare în ghearele unei tufe de trandafir. Vedem doar culorile care ne sunt permise, nici măcar noi nu vrem săNimicul nu mai e înspăimântător pentru că oricum nu ne mai pasă. Într-o lume plină de sens am reuşit să ucidem tot ce aveam mai preţios. Ne dor mâinile şi picioarele de la stat. Atingem starea de plictis pentru că trăim în faţa unui ecran care nu ne oferă decât ce vrem noi: informaţii, bârfe, prietenii anoste, oameni care au renunţat, poveşti despre fericiri pierdute, poveşti despre orice, cuvinte reci şi altele. Dacă noi asta cerem, de ce ne aşteptăm să ni se ofere altceva? În tine fierbe ceva şi singurul mod de a te linişti este să ieşi în ploaie, să o laşi să te spele de probleme, necazuri, durere, lacrimi. Să o lasi sa te ude, cum nu a mai făcut-o de mult. Să o laşi să te sărute şi să te mângâie cu pasiune, căci da, ea a mai rămas singura care te mai înţelege şi acesta este singurul mod în care tu ca persoană mai ai vreo reacţie. Zâmbeşti complice atunci când gândurile tale ascunse printre conotaţii şi sintagme inutile ajung în alte părţi, acolo unde crezi tu că trebuie. Câteodată te pierzi şi tu în cuvintele astea.
un citat care mi-a plăcut foarte mult la un nou prieten de-al meu! :) Ms!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu