
"Iar când noi nu vom mai fi,
Vă veţi aminti,
Că a fost odată, IRIS!"
Nu mai ştiu în ce interviu am citit că el vrea să moară pe scenă, că acolo se simte cel mai bine, cu publicul alături de el...
La acest concert am luat o lecţie de viaţă iar... oricât de rău i-a fost, când a intrat pe scenă se vedea că nu e ok, şi chiar cum şi sunau primele piese... dar apoi, stabilindu-se contactul cu publicul, s-a întâmplat ceva... Cristi era acolo pentru ei, cânta doar pentru ei... a uitat de absolut orice rău, şi în timpul concertului, parcă era într-o altă lume, părea cel mai fericit om, nu se mai vedea nici o boală, nimic... publicul era cel mai important
După concert însă, toate au revenit, dar el totuşi încerca să le ascundă... s-a urcat direct în bus-ul trupei şi chiar de acolo dădea autografe, făcea poze, etc... am făcut şi eu încă o poză cu el, şi sper ca asta să nu fie ultima, şi să nu fi fost ultimul concert Iris la care am participat, să mai fie şi alte poze, şi alte concerte, să mai am ocazia să iau astfel de lecţii de viaţă...
Oricum, Cristi a ajuns undeva acolo sus pentru mine, o persoană care merită admirată şi felicitată pentru tot. Cristi, mulţumesc că exişti! :)
După concert însă, toate au revenit, dar el totuşi încerca să le ascundă... s-a urcat direct în bus-ul trupei şi chiar de acolo dădea autografe, făcea poze, etc... am făcut şi eu încă o poză cu el, şi sper ca asta să nu fie ultima, şi să nu fi fost ultimul concert Iris la care am participat, să mai fie şi alte poze, şi alte concerte, să mai am ocazia să iau astfel de lecţii de viaţă...
Oricum, Cristi a ajuns undeva acolo sus pentru mine, o persoană care merită admirată şi felicitată pentru tot. Cristi, mulţumesc că exişti! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu