Se afișează postările cu eticheta Viaţă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Viaţă. Afișați toate postările

miercuri, 17 septembrie 2008

B-ton! :)

îmi făceam ordine prin comp, şi am dat din greşeală de nişte poze... extraordinar de vechi :)) nici nu mai ştiam de ele... şi când să mă uit, dau peste o groază de surprize :)
Concertul acesta, B-TON! a avut loc în 26 ianuarie 2007 ... deşi n-a trecut aşa de mult timp, câte lucruri s-au schimbat de atunci, nu-mi vine să cred... pe măsură ce mă uitam la poze realizez cât de tare poate timpul să schimbe totul... schimbarea e în mână cu timpul cred... oricum, mi-au adus zâmbetul pe buze pozele astea şi faptul în sine, de a le găsi după atâta timp, uitate într-un folder!
Fly al nostru pe la începutul concertului... nici măcar nu ne cunoşteam atunci :))
Călin Venin :)
Teoutzu la clape :) Dănuţ la tobe :)
publicul în extraz :) Timi ca de obicei în primul rând... nici măcar pe ea n-o cunoşteam pe atunci Ioana şi eu... şi în spatele meu, nimeni altul decât Alin ... de atunci încă îmi veghea spatele :))
faţa mea, pozată de Bibi :) ce tinerică eram :))))))))
publicul, din nou... nici nu are rost să scriu pe câţi îi cunosc în momentul de faţă :)
Giu :))) dând din pleată... nici măcar pe ea n-o cunoşteam...
primul din stânga... nu ştiu sigur, da' mi se pare că e Silviu :))
ce vremuri..........
Ioana şi Bee cu spatele :)) nu-i plăcea să fie pozată... acum mai tolerează câte puţin şi pozatul :))
ah şi faza serii a fost când Fly l-a luat pe Bobo pe sus şi l-a pus pe scenă... :))) pe ăştia, fraţii mei din Six pe atunci îi ştiam din vedere doar :)) ..................
ca să vezi câte se pot schimba într-un an şi jumătate... mi se pare incredibil... dar adevărat totuşi... şi astea dacă mă gândesc puţin mai bine, nu sunt decât 1% din schimbări... :) frumoasă e viaţa! Niciodată nu ştii ce te aşteaptă... poate persoana cu care vorbeşti la telefon data viitoare, sau persoana lângă care stai în tramvai poate fi prietenul tău cel mai bun, iubitul, duşmanul următor....... :) Frumos!

duminică, 17 august 2008

Apel umanitar!

CITIŢI MESAJUL URMĂTOR :

"Am 22 de ani, locuiesc in Sibiu, sunt studenta anul 3 la Universitatea Spiru Haret din Sibiu Invatamant la Distanta, parintii m-au numit Ioana-Filofteia, totul a fost frumos in acele 7 luni in care am stat lejer, cred, in burtica mamei...insa pe data de 26 august 1986, m-am hotarat sa imi privesc mama in ochii, asa ca am spus lumii "Bun Venit!", bucuria insa nu a durat mult. La nastere medicii m-au diagnosticat cu o boala care anunta ca nu voi traii mai mult de 3 luni, dar surpriza: s-au inselat, diagnostic gresit! dupa ce am stat 3 luni in incubator, avand ca prieteni de companie doar acele de la acupunctura care imi inveleau trupusorul mic cu ace, lasandu-mi doar gatul si capul fara ace, diagnosticul s-a schimbat: parapareza spastica infantila cu imposibilitatea ortostatismului si mersului independent. De aici "La revedere copilarie", plimbarile care ar fi trebuit facute prin parc sau tranformat in saloane de spital si internari peste internari, insa recunosc, ca in ciuda acestor lucruri, profitam de fiecare moment liber in care imi aminteam eu, sau mama ca defapt sunt copil. cu toate astea, copilaria mea a fost frumoasa, pana cand mama mi-a spus ca va ramane mereu alaturi de mine...din cer (a murit la 32 de ani de ciroza hepatica). de atunci tot ce am facut pana in ziua de azi: a fost pentru ea! i-am promis atunci...la 6 ani ca voi face orice ca ea sa fie mandra de mine. (si sper ca e!)

De atunci am fost prin toate spitalele din tara si am auzit 1000 de pareri diferite. la 12 ani am ajuns la Budimex unde am fost operata de catre D-l Doctor Pesamosca, 4 operatii dintr-un foc, dar cu gandul ca dupa acel chin voi putea sa fac ce face toata lumea, am strans din dinti, sau uneori am urlat, dar am depasit acel moment. insa surpriza din nou: in ciuda acestor interventii chirurgicale, nu s-a schimbat mare lucru.

Mai am 3 frati, cu care recunosc ca, pana la maturitate nu am avut o relatie prea stransa, iar atunci cand am inceput sa o avem...ei au plecat toti 3 in strainatate, fiecare cu familiile si cu planurile lor de viitor. Nu am vrut sa fiu "povara" pentru nimeni asa ca, nu am cerut nimic, si...fie vorba intre noi, nici nu m-i sa propus mare lucru!

Am ajuns insa, cu ajutorul matusii mele de cateva ori in Italia si Germania, unde nu pot spune ca am urmat un tratament, dar putin inot, si plimbare face bine oricui, nu?

Am aflat insa ca exista o sansa in China sau in Franta. o interventie chirurgicala care poate ajunge si la suma de 70.000 de euro.

Va spun sincer, ca nu am crezut si o parte din mine nu crede nici acum ca banii acestia se vor strange vreodata...e o suma imensa pentru mine ca studenta care iau in jur de 700 de Ron pe luna, prietena mea in jur de 800, insa locuim in chirie, pe langa chirie mai sunt taxe, facultatea mea care e cu plata, rate...si mancare.

Deci, revin la ideea de mai sus, e imposibil!"

La sfarsit, las un numar de telefon si un numar de cont!

Va rog mult sa ma ajutati, sunt disperata!

Tel: 0756.225.162 Titular cont: Furdui Ioana- Filofteia
nr cont RON: RO26BRDE330SV32890523300

luni, 28 iulie 2008

L--O--V--E


Demult, undeva pe pământ s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
- Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!
Intriga şi-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină a întrebat:
- V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vre-un joc?

Nebunia a explicat că-şi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul care va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua…

Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neinteresată…
Însă toţi au acceptat să ia parte la această activitate. Adevărul a preferat să nu se ascundă:
- De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?
Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparţinuse) iar Laşitatea a preferat să nu îndrăznească.
- Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere.

Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat la Cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care prin propriile sale forţe a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aprope că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decît pentru sine: un lac de cristal - locul ideal pentru Frumuseţe! Scorbura unui copac - Locul preferat pentru Ruşine. Zborul unui fluture - minunat pentru Voluptozitate! Rafala unui vânt - locul magnific pentru Libertate. În sfârşit s-a ascuns într-o rază de Soare. Egoismul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul Oceanului (adevărata minciună în realitate s-a ascuns după Curcubeu), iar Pasiunea şi Dorinţa în craterul unui vulcan. Neatenţia … pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns … dar aceasta nu este atât de important!

Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată … până când a observat o tufă de trandafiri şi, profund impresionată s-a ascuns printre flori.
- Un milion! A numărat Nebunia şi a început să caute.
Prima care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. Dupa aceasta Credinţa a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat pentru că a ieşit singur la iveală dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, şi venind înspre lac, a desoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta sta cocoţată pe un gard neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi: Talentul - în iarba tânără, Frica - într-o peşteră întunecată, Minciuna - în spatele curcubeului (iarăşi o minciună era la fundul oceanului) chiar si pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă.

Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufiş, fiecare râuleţ, pe piscurile munţilor, şi când era aproape gata să renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriţi. Cu un ţepuş, ea a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase, când … deodată a auzit un strigăt ascuţit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce să facă pentru a-şi cere iertare: a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să-i fie ajutor şi îndrumător.

De atunci, DRAGOSTEA ESTE OARBĂ IAR NEBUNIA O ÎNSOŢEŞTE MEREU!

duminică, 13 iulie 2008

R.I.P. Teo!

Nu te vom uita, vei rămâne mereu în amintirea noastră Teo! Teo mare a fost sufletul petrecerilor mereu în lumea asta... sper ca veselia şi energia pozitivă pe care o răspândeai în jur să te însoţească şi unde ai ajuns! We will miss you! :(
Şi o poză de la Halloween Party-ul din KF: Ale, me & Teo
articolul pe Aradon: click AICI
cei care l-au cunoscut lăsaţi un mesaj acolo :(